Salvatorii generației noastre

     Hei, cititor plictisit. Am o întrebare pentru tine: pe tine cine te-a salvat ? Nu mă refer la cine te-a tras din fața mașinii când traversai pe roșu, ci la cine te-a făcut să nu mai plângi seara, cine te-a făcut să-ți învingi temerile(mie tot îmi este frică de întuneric), cine te-a făcut să realizezi că ești frumos și dimineața cu ochii mici și cu dungile pernei imprimate pe față...Spune, te rog, cine ?
    Omul este o ființă puternică, poate ridica nu știu câte kg bla bla, dar când vine vorba de starea psihică, spune, omule, mai ești așa puternic? Te mai lauzi  că poți să cari bolovani pe drum de munte când pe tine te bântuie anxietatea și tremuri de frică când auzi de singurătate ?
    Cred că tuturor ne este frică de singurătate și să nu ajungem la "frumoasa" vârsta de 50 de ani venind de la serviciu, punându-ne în patul rece și gol și să realizăm că am uitat sa hrănim cele 17 pisici..
    Cu toții vrem parteneri de viață frumoși care să ne fascineze până la adânci bătrâneți, să ducem lipsa certurilor, dar nu și a banilor, să avem prieteni amabili și la 70 de ani să ne bucurăm de nepoți, dar cum poți face toate astea dacă tu n-ai un salvator ?
   Cu toții avem nevoie de acea persoană pe care știm că putem s-o sunăm la 3 dimineața să ne asculte stupidele frustrări adolescentine, persoana care să ne cunoască starea de spirit în funcție de cum spunem" bună", persoana care ne "sfătuiește" după fiecare screenshot, persoana care nu poartă o pelerină sau chiloți deasupra colanților colorați, dar considerăm că ne-a salvat. Ne-a salvat din a deveni niște epave emoționale sau, in termeni mai simpli: sã ne simțim bine.
     Poate voi vă numiți salvatorii " prieteni", poate îi numiți "părinți" sau este animalul vostru de companie, nu contează ce este atâts timp cât v-a ajutat.
"Salvatorii" mei nici nu cred că sunt conștienți că scriu asta despre ei sau poate că nici nu citesc, dar m-au salvat.