O fila din jurnalul meu

"Am citit paginile fostului meu jurnal si mi-am dat seama ca nu mai exist. Ca ceea ce insumam odata a disparut, ca ceea ce-am fost s-a metamorfozat.
   M-am gandit la mine atat de mult in ultima perioada, tipic presupun. M-am gandit la mine, cea de acum 10 ani, cea din prezent si cea de peste 10 ani. Incerc sa-mi croiesc drumul spre reusita. Urc, vioaie, plina de viata, ma aventurez fara sa-mi calculez pasii si fara sa ascult pe nimeni, iar dupa ceva timp... cad. Nu ma doare atat de tare, ma ridic si pornesc mai atenta la drum. Ma incearca o fericire halucinogena , merg teleghidata, sunt haotica in miscari si..ma prabusesc. De data asta raman ametita pe sol, mi-am rupt unghiile pana la sange, hainele si pantofii-mi sunt sfâșiați, incerc sa continui, dar nu pot, am apucat pe un drum gresit care nu ma va duce nicaieri. Sunt singura si-n jurul meu e liniste, nu mai am timp si nici rabdare sa stau si sa ma curat, sa ma bandajez, trebuie sa o iau de la capat, dar de data ata pe un drum ce mi-e predestinat, acum stiu ca o sa reusesc.
  Drumul , mi-e familiar, dar asa de diferit..primii pasi deja ii stiu, pornesc la fel de hotarata, la fel de entuziasmata, dar mult mai matura si sigura.
Se intampla ceva cu mine, e totul atat de nou, de frumos si de infricosator, ah si cat urasc aceasta dualitate.
  Acum scriu din nou in jurnal, dar confesiunile mele prind contur."
  Aceste randuri au fost scrise de o buna prietena pentru o tema, dar eu m-am regasit in ele.