Intr-o postare anterioara am zis ceva despre un salvator. Anestezistul e mult mai bun de-atat. Ma lasa sa gust din ce-i bun sau ce-i rau, ma lasa sa trec putin prin iad, da’ se asigura ca ma anesteziaza bine inainte. Ma pregateste. Inainte sa trec prin namol, se asigura ca am cizmele de cauciuc, ca-s pregatita, exact ca inainte de o operatie, esti sigur ca tre’ s-o faci, dar anestezistul iti face “experienta” mai usoara.
Asa si cu al meu. Stie ca tre’ sa sufar in unele momente, ca tre’ sa plang, sa ma enervez, sa gust putin din agonie, dar imi face toate momentele asa de frumoase, incat orice problema, oricat de mica, o face aproape minuscula prin anestezia lui.
Anestezistul meu.. este undeva si.. fie ca citeste asta, fie ca nu, stie in sinea lui ca a fost, este si va ramane cel mai bun.. pentru mine. De aceea aceste randuri reprezinta modul meu de “ plata” fata de toate momentele in care m-a ajutat inainte de vreo “ operatie”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu