A murit ?

Ma refer la romantism.
   De ceva timp ma gandesc, chiar a murit ? L-am prapadit de tot ?
  Cred ca am ramas eu blocata in filmul “Somewhere in time”, in melodiile lui Joe Cocker sau poate in unele episoade din “ Sex and the city”, dar inca am sperante ca nu o sa ne casatorim cu persoana care ne-a agatat pe Tinder. Speranta ca nu o sa mi se atribuie alintul de “bby” sau “ bae” in loc de “iubire. Dar totusi cred ca inca exista persoane care cred in puterea unui cantec vechi de dragoste, in mesajul unei scrisori sau post-it oricat de scurt, dar care sa te topeasca, intr-o floare smulsa din gradina, orice. Orice care arata ca nu suntem o generatie atat de plictisitoare si nula.
 Probabil sunt de moda veche sau  putin conservatoare, poate  inca nu m-am prins de cum merg lucrurile in relatiile care sunt  acum, sau poate inca se fac gesturi de genul.. daca le- ai facut sau ti s-au facut.. ma bucur, asta inseamna ca pentru tine inca nu a murit!

Am vrut sa-ti zic...

 Am vrut sa iti zic multe lucruri, poate inutile pentru tine, poate nu-ti pasa sau poate te amuza, dar am vrut sa ti zic.. 

Ca abia asteptam sa mergem la munte..

Ca s-a scumpit pizza mea preferata si sunt revoltata 

Ca am invatat sa joc sah 

Ca ma doare spatele si am nevoie de un masaj

Ca mi-am luat un parfum nou si vreau sa stiu cum ti se pare 

Ca ultima crema de la tine are un fel de sclipici in ea

               am vrut sa-ti zic..

 Ca mi-e nedrept de dor de tine

 Ca (te) astept 

 Ca pur si simplu mi-e dor sa-ti zic..

                Tu... ai vrea sa-mi zici?

Anestezistul meu..

  Imi ador anestezistul! Si tu ai asa ceva, stiu sigur. 

 Intr-o postare anterioara am zis ceva despre un salvator. Anestezistul e mult mai bun de-atat. Ma lasa sa gust din ce-i bun sau ce-i rau, ma lasa sa trec putin prin iad, da’ se asigura ca ma anesteziaza bine inainte. Ma pregateste. Inainte sa trec prin namol, se asigura ca am cizmele de cauciuc, ca-s pregatita, exact ca inainte de o operatie, esti sigur ca tre’ s-o faci, dar anestezistul iti face “experienta” mai usoara. 

 Asa si cu al meu. Stie ca tre’ sa sufar in unele momente, ca tre’ sa plang, sa ma enervez, sa gust putin din agonie, dar imi face toate momentele asa de frumoase, incat orice problema, oricat de mica, o face aproape minuscula prin anestezia lui. 

Anestezistul meu.. este undeva si.. fie ca citeste asta, fie ca nu, stie in sinea lui ca a fost, este si va ramane cel mai bun.. pentru mine. De aceea aceste randuri reprezinta modul meu de “ plata” fata de toate momentele in care m-a ajutat inainte de vreo “ operatie”.