Sincer habar n-am despre ce să scriu

       E 1:03 și am chef să scriu, dar habar n-am despre ce

  Mă simt ca o tornadă de sentimente și prin vene simt cum mi se scurg toate temerile posibile(de întuneric, de tot ce are aripi, de filme horror, de lifturi, de scări rulante, de clovni, de tiruri, de imagini cu spațiul cosmic, și da, chiar mă sperie). 

   Simt cum seara devine zi, îmi amintesc ce muzică ascultam la 9 ani, mă gândesc cui o să-i dau un mesaj mâine cu ”la mulți ani!”, mă gândesc când expiră laptele Zuzu cu 1,5% grăsimi, mă gândesc la niște versuri tâmpite auzite pe holul școlii, mă gândesc la ultimele personaje citite într-o carte al cărei titlu nu mi-l amintesc, mă gândesc la examene, mă gândesc la aripioare picante, mă gândesc la absențele de la sport, mă gândesc.

   Mă gândesc la ceea ce mă definește pe mine, ca și persoană: hainele negre ori in culori pastelate, pizza sau mâncare sănătoasă, Cola sau apă plată, bani sau iubire, mașină decapotabilă de epocă(nu chiar de epocă, de care să ajungă banii) sau ferrari(sau cum se scrie, habar n-am), introvertită sau extrovertită, teneși sau tocuri, Facebook sau Instagram, manele sau muzică clasică, numele preferat de băiat, Angelina Jolie(îmi plac băieții, dar trebuie să recunosc că tipa-i prea frumoasă), Selena Gomez sau Marilyn Manson, Hannah Montana sau actuala Miley Cyrus.

   Cum am mai spus, nu știu exact despre ce scriu aici deci o sa încep cu subiecte diferite, fără vreo legătură(de pătrunjel, radeti vă rog.)

    Vreți să știti ce-mi place mie să fac ? Știu că o să sune ciudat, dar mă risc : cand merg pe stradă de exemplu și mă uit la toți oamenii grăbiți care mai au puțin și se calcă unii pe alții în picioare(da, uneori și Tecuciul e aglomerat, uneori) mă gândesc la povestea fiecăruia. Cum erau când s-au îndrăgostit prima data, ce le place să mănânce vara, câți copiii au în străinătate, ce vor mânca când vor ajunge acasă, dacă au lovit vreodată un animal, dacă aruncă gunoaiele la coș(PE BUNE, CUM PUTEȚI SĂ LE ARUNCAȚI PE JOS?),când au riscat ultima dată, cu câte lingurițe de zahăr își beau cafeaua de dimineață, mă gândesc la povestea lor, ce lucruri, accidente, persoane, amintiri i-au făcut să ajungă oamenii care sunt acum.

 Dacă aș putea să mă întâlnesc cu fiecare persoană cu care am interacționat(profa mea de fizică ar fi mândră că am folosit termenul ăsta), le-aș multumi tuturor.Consider că fiecare chestie rea duce spre ceva bun, chiar daca durează mai mult rezultatul.De exemplu: blogul meu. O sa vorbesc la inceput despre lucruri de care nu vă pasă, dar o să vă captiveze anumite chestii, sper.

 Știu că e slăbuț, dar e energia mea de la 2:17 transpusă în cuvinte.Wow, mi-a  luat mai mult de o oră să scriu niște bazaconii. 

  A da, era să uit, știu că vouă nu vă pasă de gândurile mele de seară, dar mie îmi pasă de ale voastre, deci ? Voi la ce sau la cine vă gândiți ?